14. Ioana - Anton Holban

Autor: Anton Holban (1902 - 1937)
Anul aparitiei: 1934
Download:  EPUB, MOBI, PDF (82 pagini)
Online: ro.wikisource.org/wiki/Ioana_(Holban)
Coperta:  pictura de Nicolae Tonitza (1886 - 1940)

Ca si "O moarte care nu dovedeste nimic", si de data asta cartea are in centru o fata si eroul narator pare sa fie acelasi Sandu. Insa daca biata Irina, eroina din O moarte..., era considerata mai degraba "uratica", Ioana e frumoasa (cel putin atunci cand e fericita, ni se spune); daca Irina se marginea sa preia de-a gata parerile despre literatura, arta, etc. ale iubitului ei iar in rest spunea doar banalitati si fleacuri, Ioana e foarte inteligenta, de o "inteligenta virila" spune Holban, insistand(*) pe asta, pe cat de bine analizeaza si intelege Ioana cartile; daca Irina era acceptata din mila si teama de singuratate, Ioana e iubita. Ceva insa au in comun cele doua eroine (in afara de trei litere in nume): iubirea totala, fara limite si fara leac pentru acel Sandu (care cititorului nu-i prea pare omul care sa inspire sentimente de asemenea intensitate).

Cei doi sunt in vacanta la mare, intr-un sat izolat si linistit - ei insa sunt departe de a fi linistiti: el e chinuit de gelozie retrospectiva pe un amic al lui cu care ea fusese prietena intr-o perioada de ruptura intre ei;  la randul lui, o chinuie pe ea cu intrebarile; ea se apara spunand ca nu l-a iubit pe acela, ca pentru ea relatia aceea a fost doar o incercare nereusita de a il uita pe el, pe Sandu,  zadarnic, insa pentru ca pe el nu il deranjeaza sentimentele implicate, ci faptul fizic:

— E omenesc să te doară profanarea cărnii, oricât ai cugeta că alterarea sufletească are singură o importanţă [...]
— Numai un bărbat are toate drepturile?!
— Cum să-ţi explic asta?... La începutul unei legături de dragoste, bărbatul trebuie să găsească pe femeie fecioară, altfel încep chinurile [...]

[no comment]

Cam atat va pot spune deocamdata, ca n-am citit decat inceputul.
----------------
* presupunand si preintampinand neincrederea lectorului in inteligenta feminina; chiar spune ca:

Cum toată omenirea n-a făcut nici o femeie critic de seamă, este drept ca să pricinuiesc neîncredere, sau asigurarea mea n-ar putea găsi decât o explicaţie: lipsa de feminitate. Ceea ce unui bărbat îi repugnă. Are însă temperamentul cel mai chinuit, bucuriile şi tristeţile se urmează neîncetat, obosind-o şi păstrându-i o siluetă transparentă.

  Ironic daca ne gandim ca Anton Holban era var cu Monica Lovinescu...