26. Gura satului si alte nuvele - Ioan Slavici

Autor: Ioan Slavici (1848 - 1925)
Anii aparitiei: 1874 -1884 in periodice (Tribuna, Timpul)
Download: EPUB, MOBI, PDF (134 pagini)
Online:  la Wikisource:
Budulea Taichii
Gura satului
La crucea din sat
Pădureanca
Popa Tanda
Scormon  
Coperta: "Fata cu zestrea ei", pictura de Nicolae Grigorescu (1838-1907)

Sunt 6 nuvele, mai lungi sau mai scurte, din lumea satului ardelean din secolul XIX. In cele mai multe tema e dragostea la sat (sunt de pilda detalii, inedite azi, despre obiceiul petitului, care cerea adevarata diplomatie, tatonari, ocolisuri - dar si despre anularea logodnei, facuta cu la fel de multa diplomatie si tact); intr-una un preot (zis popa Tanda)  incearca prin toate mijloacele sa civilizeze un sat sarac, inapoiat, in care lenea e generalizata;  dintre ele, cea mai interesanta (si pe alocuri amuzanta) mi s-a parut prima, "Budulea Taichii", care urmareste, pas cu pas, procesul de transformare a unui baiat de la tara in intelectual. Invatatura incepe la scoala din sat, unde deprinde citirea si scrierea cu litere chirilice, ceea ce deja e destul ca sa isi uimeasca tatal, nestiutor de carte, care stie doar sa insemneze pe raboj , unde "tragi o crestătură, şi asta vrea să zică o zi de lucru ori o oaie, tragi o cruce, şi asta vrea să zică un car de pietriş ori un berbec." Dascalul, remarcandu-l si indragindu-l, ii indeamna tatal sa-l dea la scoala la oras; acesta ezita: "Nu se poate, zise el. Huţu e prost; îl ştiu eu: e copilul meu." Apoi insa tatal devine foarte mandru si spune tuturor ca: "Am un fecior la învăţătură. Are să iasă dascăl mare.", ca fiul sau stie sarbeste si ungureste si acum invata latina, greaca si germana, deci va sti toate limbile (el nu stia sa existe si altele),  in schimb dascalul devine ingrijorat ca Hutu invata prea multa carte si nu se mai intoarce odata in sat sa-i fie ajutor - si ginere... Pana la urma si tatal se ingrijoreaza cand fiul le spune "că pământul se învârte ca prâsnelul şi dă mereu ocoale împrejurul soarelui, că soarele e mai mare decât luna, că luna e mai mică decât stelele [...] noi ziceam că-l credem, deşi ştiam că una ca asta nu se poate; dar ţi-e milă".