vineri, 22 iulie 2016

Eugen Lovinescu - Mite

Autor: Eugen Lovinescu
Anul aparitiei: 1934
DownloadEPUBMOBIPDF (174 pagini)
Online: https://ro.wikisource.org/wiki/Mite
Coperta: poza (presupusa) a lui Mite Kremnitz

Criticul Lovinescu si-a incercat puterile si in literatura si, chiar daca nu e un scriitor de talia rivalului sau G. Calinescu, reuseste sa redea cu destula finete si patrundere psihologica meandrele povestii de dragoste dintre Eminescu si Mite Kremnitz, cumnata lui Maiorescu. Asta in ce priveste oscilatiile sufletesti ale eroinei, pe ale carei amintiri se bazeaza romanul.

Dar portretul lui Eminescu nu mi se pare prea reusit:

— Și atunci ce faci în fața femeii, pe care o iubești?
— Ca toți poeții: reacționez emotiv. Îngălbenesc, roșesc, îmi pierd cumpătul; departe de ea mă zbucium: e prea frumoasă și eu prea urât; e prea sus și eu prea jos; e prea tânără și eu prea bătrân; îmi creez mereu dificultăți: e prea bogată, e prea cinstită, își iubește prea mult bărbatul, nu pot călca legile prieteniei; într-un cuvânt, scrupule morale, cazuri de conștiință. [...] Sufăr de insomnie; îmi pierd nopțile făcând poezii; deger prin fața ferestrelor, de mă ia la ochi și domnul Ghiță Preda; mă îndoiesc, interpretez fiecare gest, îmi zic; acum e momentul și apoi amân, nădăjduiesc și deznădăjduiesc… În timpul ăsta, sătulă de atâta așteptare și șovăire, doamna visurilor mele se aruncă, poate, în brațele unui ofițer de roșiori, care nu-i face poezii, nu suspină, nu degeră pe la ferestre, nu se îndoiește de sine [...]
— Fie, măi, că urâtă meserie mai aveți și voi poeții, dădu din cap compătimitor Caragiale.
— Meserie? Spune-i blestem, că doar nu suferim ca să scriem poezii, ci scriem pentru că suntem făcuți așa și pentru că lirismul iese din zbucium. [...] Poezia lirică este expresia unui sentiment nesatisfăcut, și acum judecă-mă, dar înțelege și măreția tragică a destinului nostru.

Ori in scrisorile lui Eminescu, poetul nu pare asa eteric cum il vrea Lovinescu:

catre Veronica Micle:
În orice caz, pân-a te cunoaște puțin numai, simțemântul meu nu era cu mult deosebit de acela dintre Amor și Psyche, d-ta erai o idee în capul meu și te iubeam cum iubește cineva un tablou. După ce singură ai voit altfel și-ai făcut din visul meu un capriț al d-tale, nu mai putea rămânea astfel, pentru [că] nu mai sunt nici de 16 ani, nici de 70. 
catre Cleopatra Poenaru Lecca:
 A mea ești ... acum pentru totdeuna, cu toată natura ta, cu toată încăpățânarea, cu tot sufletul tău îndrăcit, îndărătnic și nobil ... a mea ești, femeie de rasă ... femeie nebună nespus de dulce. [...] Ai un nume ciudat și frumos Cleopatra, care-mi aduce aminte de-o veche istorie... Semiramis, regina Egiptului, Anna de Franța... Câteșitrele aveau în fiece noapte alt amant, care a doua zi era omorât... Ei bine, fii a mea ... nu o noapte întreagă ... ceea ce n-aș fi cerut ... ci o oră, o singură oră ...
Lovinescu voia sa polemizeze cu Calinescu, cu portretul mai terestru al poetului din Viata lui Mihai Eminescu.

Daca preferati fictiunii informatia nefictionalizata (?) de la sursa, amintirile lui Mite Kremnitz despre relatia ei cu Eminescu le gasiti in cartea Marturii despre Eminescu.